Busuiocul este o mirodenie cu un parfum absolut cuceritor care face parte din aceeași familie cu menta, rozmarinul și oregano. Aceste plante aromatice sunt înzestrate cu proprietăți nutriționale și terapeutice remarcabile. În medicina populară, busuiocul este folosit ca remediu pentru dureri de dinți, dureri de urechi, febră, răceală și tuse.
Ceaiul de busuioc este bun pentru greață, diaree cronică, flatulență și dizenterie. Uleiul plantei este benefic în ameliorarea oboselii și a rinitelor, precum și în reducerea spasmelor. Infuzia ajută și în articulații dureroase, gută, nefrită, cistită, hemoroizi interni și gonoree.
Studiile realizate la Facultatea de Farmacie de la Universitatea din Lahore, Pakistan, au arătat că busuiocul are activități farmacologice excepționale, cum ar fi: anti-depresive, stimulente cardiace, hepato-protectoare, hipoglicemiante, hipolipidemiante, imunomodulatoare, analgezice, anti-inflamatoare, anti-microbiene, antioxidante, antiulcerogenice, chemo-modulatoare și anticancerigene.
Busuiocul luptă cu una din cele mai populare tulburări ale momentului, și anume cu depresia. Este sedativ, anticonvulsiv, antispasmodic și hipnotic. Combate stările de tristețe și de plictiseală și este util în convulsii, dureri de cap și cefalee. Persoanele care suferă de insomnie din cauza stresului sau de hipertensiune arterială și indigestie pe fond nervos pot consuma ceai de busuioc.
Studiile au arătat că busuiocul ameliorează coordonarea motorie și memoria pe termen scurt și ar putea fi folosit clinic pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale.
Infuzia de busuioc este recomandată și în caz de oboseală sau surmenaj intelectual. Este un tonic nervos foarte bun și are efecte înviorătoare și stimulente asupra circulației cerebrale. Este indicat în astenie și depresie.
Contra oboselii se poate prepara un amestec de 4 linguri de pulbere de busuioc (uscat și măcinat prin râșnița de cafea), 12 linguri de miere și 4 linguri de polen. Se consumă câte 4-6 linguri pe zi, în cure de 10 zile, cu 5 zile pauză între ele.
Pentru prepararea ceaiului, se folosește 1 linguriță de plantă uscată și mărunțită la 1 cană de apă clocotită. Se infuzează 10 minute, apoi se strecoară. Din busuioc putem obține un ulei esențial care poate fi utilizat în aromaterapie sau ca ingredient în produse cosmetice și de îngrijire personală. Acesta poate fi obținut prin distilarea cu abur a frunzelor și tulpinilor de busuioc. Uleiul esențial de busuioc are proprietăți antiinflamatorii, analgezice, antimicrobiene, antiseptice și antispasmodice.
De asemenea, busuiocul poate fi folosit și în bucătărie, fiind un ingredient popular în diverse preparate culinare, precum paste, sosuri, salate sau supe. Gustul și aroma sa distinctivă îi conferă unicitate și îmbunătățește gustul preparatelor.
În concluzie, busuiocul este o plantă aromatică și medicinală valoroasă, cu proprietăți nutriționale și terapeutice remarcabile. Consumul său poate aduce beneficii pentru sănătatea mintală și fizică, fiind util în tratarea unor afecțiuni comune, precum depresia, insomnia, durerile de cap sau durerile reumatice. De asemenea, poate fi folosit în bucătărie pentru a adăuga un gust și o aromă plăcută preparatelor culinare.
