În decursul ultimului secol, temperaturile medii anuale înregistrate în Munții Retezat au cunoscut o creștere, iar consecințele acestui fenomen devin tot mai evidente asupra ecosistemelor din Parcul Național Retezat.
Cu milioane de ani în urmă, teritoriul actual al Retezatului era acoperit de gheață, iar urmele erei glaciare care au modelat munții din sud-vestul României rămân vizibile. Clima specifică Munților Retezat, caracterizată ca fiind aspră și umedă, permite doar dezvoltarea pădurilor și a pajiștilor montane în zona alpină.
Potrivit cercetărilor prezentate în Planul de management pentru Parcul Național Retezat, cea mai scăzută temperatură medie anuală înregistrată în Retezat este de – 0,5 grade Celsius, în timp ce cea mai înaltă, în zona Petroșani, atinge 7,5 grade Celsius. În medie, temperatura anuală în Munții Retezat este de 5 – 6 grade Celsius.
În ultima lună a anului, ianuarie, cea mai rece, temperatura medie în Munții Retezat se situează în jurul valorii de – 10,9 grade Celsius la altitudini de 2.500 de metri, oscilând între – 5 și – 10 grade Celsius de la 1.400 de metri până în zona crestei înalte a Retezatului.
Datele arată că în ultimul secol, temperaturile medii anuale în Munții Retezat au înregistrat oscilații, iar comparativ cu începutul secolului XX, temperatura medie a crescut cu aproximativ trei grade Celsius. Această creștere s-a accelerat în special în ultimii ani. De exemplu, în perioada 1901 – 1910, temperatura medie anuală a fost de 4,02 grade Celsius, în timp ce în perioada 2011 – 2019 a ajuns la 5,96 grade Celsius.
Analiza datelor provenite de la WorldClim și Administrația Națională de Meteorologie evidențiază o creștere a temperaturilor medii multianuale cu aproape două grade Celsius începând cu ultima decadă a secolului trecut, conform Planului de management pentru Parcul Național Retezat.
Această tendință de creștere a temperaturii în Munții Retezat va conduce la extinderea suprafețelor împădurite în zona alpină, conform documentului menționat. Această schimbare confirmă globala tendință de încălzire climatică, având efecte asupra habitatelor forestiere și a zonelor de tufărișuri în defavoarea pajiștilor alpine.
De-a lungul secolului trecut, precipitațiile anuale în Munții Retezat au înregistrat și ele creșteri, atingând în prezent aproximativ 1.000 mm pe an. Analiza datelor pe zece ani ale precipitațiilor arată o creștere ușoară a cantității medii cu circa 40 mm în ultimul secol.
Cele mai semnificative creșteri ale precipitațiilor au fost înregistrate în zonele înalte, în special în stațiile Cuntu și Țarcu, aflate la altitudini de peste 1.400 de metri. Importanța acestor schimbări rezidă în faptul că, în Munții Retezat, aproximativ 40% din precipitații provin din zăpadă, cu un număr mediu de peste 125 de zile cu ninsoare din totalul de 152 de zile cu precipitații de peste 0,1 mm.
Lunile cele mai bogate în precipitații sunt iunie, iulie și mai, în timp ce cele mai sărace sunt octombrie și martie. Aceste date relevă o schimbare în regimul de precipitații, cu potențiale impacte asupra ecologiei și hidrologiei zonei.
Parcul Național Retezat, declarat prima rezervație a naturii din România acum aproape un secol, cuprinde un teritoriu vast de peste 38.000 de hectare. Aflat în județul Hunedoara, Retezatul se remarcă prin înălțimi impresionante, cu vârfuri precum Peleaga și Păpușa ce depășesc 2.500 de metri. Peisajul său este sculptat de peste 50 de lacuri glaciare și numeroase forme specifice erei glaciare, cum ar fi căldările uriașe, circurile glaciare și văile glaciare în trepte. Fauna și flora din acest parc național sunt extrem de diversificate, găzduind specii rare și endemice.
Cu toate acestea, schimbările climatice evidențiate în Planul de management pentru Parcul Național Retezat aduc preocupări asupra modificărilor iminente în cadrul acestui ecosistem unic și subliniază importanța eforturilor pentru protejarea și conservarea acestui spațiu natural de excepție.
