Potrivit unui nou studiu, calitatea proastă și cantitatea insuficientă a somnului pot crește riscul de a dezvolta astm. Cercetările anterioare au arătat deja o legătură între astm și problemele de somn, dar cercetătorii au dorit să afle dacă relația este bidirecțională, adică dacă modul în care dormim poate afecta probabilitatea de a dezvolta astm. Studiul, publicat în revista BMJ Open Respiratory Research, s-a bazat pe date colectate între 2006 și 2010 de la peste 450.000 de persoane din Marea Britanie, care au fost monitorizate pe termen lung în cadrul Biobank, o bază de date biomedicală mare.
Rezultatele studiului arată că persoanele cu predispoziție genetică pentru astm și obiceiuri proaste de somn au de două ori mai multe șanse de a dezvolta astm bronșic decât persoanele cu un risc scăzut. De obicei, predispoziția genetică crește riscul de astm cu 25% până la 30%, conform studiului. Cu toate acestea, există și o veste bună: modelele sănătoase de somn sunt asociate cu un risc mai scăzut de astm, indiferent de predispoziția genetică.
Persoanele cu gene cu risc ridicat și modele sănătoase de somn au avut un risc ușor mai mic de a dezvolta astm bronșic decât cele cu un risc genetic scăzut și modele de somn proaste, potrivit autorilor studiului. Prin monitorizarea și tratarea condițiilor de somn, profesioniștii din domeniul sănătății pot contribui la atenuarea dezvoltării astmului. Studiul sugerează că îmbunătățirea trăsăturilor de somn ar putea preveni până la 19% dintre cazurile de astm.
Această descoperire evidențiază necesitatea ca medicii și asistentele să discute cu pacienții cu astm bronșic despre obiceiurile lor de somn pentru a determina dacă acestea pot agrava simptomele, conform dr. Juanita Mora, alergolog/imunolog din Chicago și purtător de cuvânt național al Asociației Americane de Plămân. Cercetătorii subliniază că este important să se înțeleagă interacțiunea dintre factorii genetici și comportamentali în dezvoltarea astmului.
Studiul a analizat modificările mici ale ADN-ului care pot crește riscul de astm, iar acești markeri și riscul genetic se combină în ceea ce se numește scorul de risc poligenic al unei persoane.
